Culese din “arhiva” – 2007

Ceva de Duh Sfânt – Amintiri cu Realizarea Sinelui și Primele Întâlniri cu Shri Mataji

---

Introducere de Sine

Vreau să vă spun de la început că am fost întotdeauna o împătimită a limbii române, mândră de istoria țării mele și de vorbele de duh, pline de dulceața de gutui dulce amară specifică înțeleptului anonim făurar de legende, proverbe, snoave, colinde și atâtea alte seminții lingvistice. Am trăit mereu minunea Mioriței, am admirat înălțimea coloanei infinitului brâncușean, toate regăsindu-le cioplite în sufletul meu, urme sensibile ale prezenței spațiului și timpului românesc în ființa mea.
~~~~~~
Dar la fel de prezent a fost dintotdeauna dorul. Ce cuvant darnic și total! Dorul de Dumnezeu s-a născut odată cu mine, liber de orice clonare a oricărei tradiții sau educații. Copil fiind priveam lumina soarelui și-mi spuneam: “Doamne, simt Iubirea, aș vrea să fiu flacără, să ard pană la capăt în iubirea pentru oameni.”

~~~~~
Biserica: Copil fiind am fost dusă la biserică…cu adevărat. Bunica mă ducea zilnic la biserică și la cimitir. Ciudat. Acolo nu mai simțeam nimic. Mă intrebam cu uimire și frică, parcă vroind sa-l eliberez pe Dumnezeu: “Dumnezeu chiar stă aici, inghesuit, ascultând barfele d-nelor in vârstă, în acest loc strâmt și-ntunecos?!” Nu ințelegeam. Cum de oamenii care aproape locuiau în “Casa Domnului” sunt atât de departe de Duhul Lui?

E adevărat că simțul de observație se reliefa activ in copilărie, dar nu prin gânduri sau reacții impulsive. Mai curând era exponentul natural al atenției; al acelei atenții interioare explorând exteriorul ca pe un alt fel de Sine.

~~~~~~~
Cititul: A fost hrana mea. Întotdeauna mi s-a părut natural și organic să-ți fie suficient ca hrană, căci simțeam cum cresc și mă dezvolt datorită Cunoașterii.

Minunați: Baconsky (și proza!), prozatorii români și poeții cu puține excepții de la cei mai vârstnici (în timp) până la SF-istii de acum, marii ruși (Dostoievski, Gorki, Gogol si SF-ul lor pătrunzător de măreț și poetic), Gide, Tolkien, Antoine de Saint Exupery, Richard Bach. Mă intreb dacă mai pot continua. Aici incepe semnul de intrebare: există vreun popor pe acest pamânt care să nu-și fi avut rolul unic dar major în îmbogățirea tezaurului comun? Practic m-am regăsit în trăirile acestui univers de diversități, de alter ego al ființei umane. Mereu aveam impresia că sunt un tânăr bătrân care-și retrăiește amintiri din tinereți apuse dar incă vii, încă știute, însă complet eliberat de povara oricărui atașament. Asta când eram în mugurii adolescenței. Nu înțelegeam de ce viața nu este nouă și ‘reală‘ pentru mine deși eram adânc în vâltoarea ei, simțeam mereu Observatorul din mine. Era ceva natural, nu mental. De ce sufeream absolut egal când demnitatea românească sau general umană era rănită în cele 2 posturi extreme: de victimă sau agresor.
~~~~~
Prima regăsire: în liceu, citeam Mircea Eliade la Bibliotecă. Ce scrisese inainte de… comunism, desigur. Așa am ajuns la (dacă nu greșesc) “Samkya Yoga”, lucrarea lui de diplomă. Am citit-o și m-a cutremurat: în sfârșit mă întâlnisem cu explicația a tot ce intuisem și nu-și găsise încă ecoul în nimeni sau nimic.

Reîncarnarea. Am trăit lăuntric recunoașterea: “E adevărat!” A fost evident pentru mine. Simplu și clar, ca cerul senin. Neîntinat. Fără nici un nor de îndoială. Nici o contradicție sau credință creștină nu a fost așa de adâncă în mine ca această RECUNOAȘTERE. Iarăși limba română este atât de puternic îndemânatică în a ne exprima!
~~~~~
Căutarea: Am pornit să caut, să devin, să trăiesc yoga. Singură începusem ceva exerciții de Pranayama și citeam precum respiram, dar mai ales eram într-o e n o r m ă cunoaștere de sine. “Să mă experimentez, să mă observ, să fiu, să trăiesc viața, NU să mă las trăită de ea”! Asta era la ordinea zilei! Marin Preda, ce minunate dialoguri am avut și cu “Viața ca o pradă“, “Imposibila întoarcere”, cată nevoie simțeam că are de a (se) impărtăși, de a (se) discuta. Câtă iubire am descoperit pentru Socrate, pentru Kant. De ce? Regăsirea de Sine în ceilalți e o experiență minunată. Apoi lungi dezamăgiri exterioare: am vrut un învățător (guru) de yoga, am avut ce “se găsea și se oferea pe piața de Yoga Guru” a României la acel moment: Bivolaru. Cruntă, mare dezamăgire! Atâta ego am simțit și atâta de murdare mi s-au părut relațiile observate a exista între discipolii lui. Câtă greșeală, să crezi că setea absolută poate fi ostoită prin filtrarea apei de canal. Credeam că pot obține Învățătura Adevarată făcând abstracție de nivelul lamentabil al Învățătorului. Dar a fost peste poate!
~~~~
Re-găsirea: dezamăgirea și frustrarea se înghesuiau în sufletul meu. Eram studentă și lucram, plus căsătorită și mai și căutam adevăruri absolute rătăcite în ghetouri așa zise spirituale. Halal căutător “de succes”! Dar tot timpul am avut susținerea interioară, absolutul dinlăuntru își cerea autentificarea, recunoașterea (mulțumesc grai românesc!) “oficială“.
~~~~

Prima experiență cu trezirea energiei Kundalini, rotația Chakrelor și ințepăturile Blocajelor energetice

Cărarea Căutării de Sine este întortocheată cu sens. Rătăcirile ne pregătesc pentru Sosire. Incercările ne plămădesc aluatul să fie gata pentru Cuptorul Realizării Sinelui. Vorbesc din Experiență.

După cum am povestit știam că “Yoga” este ceea ce vreau in viată, dar NU ca practică fizică ci ca mijoc de implinire spirituală. Deja il aveam pe Dumnezeu ca cel mai bun prieten și confident. Ii cerusem sa Il cunosc ca Guru, Încarnare Divina. Îi spusesem clar asta, de cand eram in scoala primară, când ii reproșam că “am pierdut trenul deja, nu am fost acolo când ai venit ca Buddha, sau Iisus, dar vreau uniunea cu Tine in această viață. Măcar dă-mi un Guru Adevărat să am Cunoasterea Absolută sa te simt Complet; dacă nu, dă-mi măcar Sufletul pereche in această viată“. Nu ceream prea mult, ofeream chiar “optiuni de Absolut” 🙂 . Dumnezeu a fost Dumnezeu, mi-a arătat că “poate” și că mă “asculta” insă “decizia ii apartine”. Deci mi-a dăruit ambele optiuni “la pachet” și mi-a indeplinit si alte cerinte “Absolutiste” ulterioare. Dar astea sunt alte povesti. Important este că inainte de venirea lui Shri Mataji in România care m-a pus pe făgașul Realizarii Sinelui, au fost câteva luni in care am inceput practicarea asanelor. Pe cand eram la cursurile de Hatha Yoga pentru studenți oferite de Greg B. contra cost, am avut primele experiențe cu corpul energetic subtil format din chakre si canale energetice. Ni se spunea că atunci când reusim să stăm perfect timp de 20 de minute intr-o postură de yoga (asana) s-ar putea să experimentam trezirea energiei Kundalini. Nu era descrisă ca o experiență spirituală ci de “energie”, ba chiar eram avertizați că dă “simptome foarte neplăcute”.

Am inceput cursurile de-odată cu sotul meu, ca răspuns la “setea mea de yoga”. Aveam (fiecare) 22 de ani, căsătoriți de aproape 2 ani, studenti in anul 3 cred, la Politehnica. Cursurile de zi, in aceeași clasă. Munceam “full-time” amândoi și locuiam singuri intr-o garsonieră de gradul “3 sporit”. Adică 1 cameră mică, o baie minusculă, și o bucătarie “schițată” in care intra un resou plita si un frigider pitic. Aveam rate și concediul ni-l impărțeam pt zilele de examen. Nu era nici o supărare materială, nu aveam ambitii, eram responsabili și ne eram de ajuns unul altuia, plus ne prețuiam prietenii. Serviciile noastre reușeau să iși pună o amprentă grea, fără insă să ne doboare. Familia mai largă era singura sursă de “of și vai și aoleo”, adică “drama”. In “rest” vorbeam intre noi despre Dumnezeu, viață, principii sociale și erau aceste cursuri extra, care in scurt timp, m-au “imbolnăvit”. Nu ințelegeam de ce simt ințepături in degete cand eram la clasele de Hatha Yoga si mă simțeam rău, nervoasă, tristă. Soțul mă intreba de ce vreau să mai merg cand mă simt mai rău decat “inainte / fără ele”. De fapt amandoi simțeam că nu este “bine” acolo, nu aveam respect și nici incredere in “guru”, nu stiam cum să ne exprimăm. Acum stiu că lipsea fundația de Inocență cu desăvarsire deși nu era nici un indiciu exterior. Am fost de acord să continui doar eu “incă puțin, să mai iau niste cunoastere”. Repede am ajuns să stau in asane, și simțeam cum se rotesc chakrele fără să doresc sau să mă gândesc la asta, le simțeam locația și “energizarea zonelor”. Însă nu trăiam nici o implinire, nici măcar de “wellness”. In schimb primeam semne că acele clase de Hatha Yoga sunt doar de “suprafață” și ascund ceva putred – malefic. Tin minte că aveam senzatii de rău, de la stomac, si incheieturile de la genunchi “scârțâiau” la propriu, nu știam ce se intampla cu mine! Mi-au iesit in cale oameni care il știau foarte bine pe acel guru și chiar prieteni de ai lui. Nu mă inspira nici măcar un singur profesor sau adept din grupul lor. Nici o cunoaștere spirituală nu se vedea la orizont, iar când ni s-a dat “mantra individuală” și ni s-a cerut să ne punem atentia pe acel Guru când rostim “mantra” (era un cuvânt care ni se șoptise individual, fără să ni se dea și semnificația lui), imediat am decis că este absurd și nu o să o folosesc niciodată. Nici vorbă să mă gândesc la acel guru! Eram de câteva luni, și intr-o zi, eram poziționată intr-o asana, nu știu pentru cât timp, nu mă gândeam, pur și simplu am simțit clar un șuvoi răcoros urcând de-a lungul șirei spinarii, către cap. Gurul nu era acolo, venea foarte rar, erau doar “invățătorii” care se plimbau printre noi. M-am dus la unul dintre ei să ii spun experiența mea. A rămas foarte surprins și m-a intrebat de câteva ori ” poate vrei să zici că ai simțit ceva fierbinte”. I-am spus că era clar rece și mergea in sus pe spinare. Contrariat, m-a contrazis, că nu a mai auzit așa ceva, experiența pare a fi intr-adevăr trezirea lui Kundalini dar nu a mai intâlnit să fie descrisă ca “rece”, și era surprins că nu m-a deranjat deloc, De fapt atunci atinsesem starea cea mai de Bine, de când incepusem cursurile. A fost ultima mea “clasă“. Apoi s-au intrerupt cursurile cumva și a urmat Întâlnirea cu Trimisul lui Dumnezeu, la propriu căci am cerut cu ardență din copilarie să imi fie trimis. 🙂

Cine ești Tu? Yoga Guru poate fi Femeie, o Mamă?

Cere și ți se va da! Cine caută găsește! S.a.m.d. Toate mi s-au întamplat mie. Am văzut un poster mare, pe un fond alb, o d-nă indiancă în vârstă zambea. Mie?! Scria: “SAHAJA YOGA” Am rămas discutând cu Ea acolo și în Mine: “Cum de ești o femeie, in vârstă, arăți ca o Mamă, o mamă adevărată să știe yoga, să fie un Guru?! Cine ești Tu?” Am simțit liniște, pace și o urgență in a mă duce la acel “Program Public” se numea “Mama Nirmala te cheama sa îti primești Realizarea Sinelui. Shri Mataji Nirmala Devi la Sala Palatului” cam așa îmi amintesc. Mă uit la dată și “trecuse”. Am simtit că pierd totul. Vorbeam ca deobicei cu Dumnezeu în inima mea. In zilele urmatoare a fost ca un tăvălug derulat rapid dar constructiv. Plus, mă simțeam “sub observație” permanentă. Simteam că am ca pe “cineva” în creștetul capului, nu știam cum să descriu, și așa parcă mă observa un ințelept, tot ce fac, și simțeam să îmi pun mâna pe creștet din cand în cand. Căci “ceva”, “energie” era acolo sigur! Mă ingrijora și mă facea și sa zâmbesc. Parcă aveam “pitici”, dar de fapt era unul singur, înțelept, care mă judeca. “de sus”. Dar nu simțeam ca “spirit”, “apăsare”, ci observator-judecător și cumva nu era Dumnezeu omniprezent cu care mă conversam din copilărie. Nu era Dumnezeu pe care la 7 ani îl rugam cand mă uitam la razele soarelui, “Doamne, fă-mă lumină, vreau să ard ca o flacară pentru oameni, vreau să ajut oamenii, fă-mă flacără de iubire”.

Acela era în afara mea, peste tot, îmi răspundea prin Natură, prin întâmplări, prin cărți. Dar acesta, avea prezența localizată fizic, în crestetul capului. Era cumva parte din mine și din El. La granița dintre “noi” și cu atentia (“ochii”) pe mine. Nu se “vedea”, dar se simțea.

Fotografia și Buna Vestire de București

Cam în același timp un coleg de la “Electronica” unde lucram (fabrica de televizoare, etc), cu care mai vorbeam pe teme spirituale a venit la mine și mi-a adus o poză pe care o primise “de la yoghini”. Nu ințelesesem unde se ducea și ce făceau exact, dar nu era Hatha Yoga, In sfârșit imi arată poza: O recunosc pe Mama Guru din posterul “pierdut”. Arăta foarte diferit dar am recunoscut-O. Ce mult doream poza, dar nu am cerut-o. Mi-a fost dăruită! Am așezat-o cu mare respect in camera noastra, și ciudat, parcă mă urmărea și ea cu privirea. Simțeam că e vie, dar nu simțeam că e ceva ciudat, ci ceva puternic. Nu mi se spusese ce să fac cu poza. Incă o mai am.

Intermezzo: Azi, 32 de ani de atunci, căci este Octombrie 16,2022, i-am oferit trandafirii din grădina noastră. Poza e cea de sus, făcuta astă-seară in grabă, începusem articolul si am vrut să iau un “memento”. Vedeți trandafirii noștri rezilienți la frigul de Octombrie canadian, uite ce roz dulce (și mireasmă delicată pe măsură) dăruiesc. Ei ca și noi, erau firavi și tinerei când i-am pus in gradină, le-am dat apă și “atelier vibratoriu: :-), ba chiar le-am și vorbit cu drag. Iar acuma am ajuns împreună la situația “dar din dar se face Rai”. Mai strecor o “foiță de ceapă“, incă o poveste “mai de acum”. Aceeasi poza, cu rama “de atunci” a fost cea aleasă de către fiica noastră pentru locul de meditație în camera ei din campusul Universității (in Canada). Avea de ales intre multe alte reprezentări ale lui Shri Mataji, mai mari, mai “proaspete”, mai “colorate”. Am întrebat-o, “De ce o alegi pe aceasta?”. Răspunsul a fost scurt și la obiect: “O simt cea mai puternică“. Desi, nu îi știa povestea și eternitatea din viata familiei noastre :-).

Gata cu poveștile din povești din povești – hai sa revenim la filonul Poveștii Mame(i).

Suntem din nou in anul de grație, 1990, în București, România. 🙂 Facem un noduleț, și reluăm firul Poveștii.

Mai trec niște zile și acel coleg mă anunță că Shri Mataji vine în România și imi spune data și locația (Sala Palatului). Am simțit să îmi anunț colegii și prietenii ca de Buna Vestire deși nu știam nimic despre Shri Mataji, parcă nu înțelegeam nimic de la acel coleg binevoitor. Tot ce vroiam era să O intâlnesc cât mai repde! Imi era și frică să nu O pierd “încă o data”! O așteptam să vină “la noi în București”!

Copilul, Rugăciunea la “Cine ești Tu” și Programul Public

Mult timp după “aceea” nu am știut dacă era “anul de gratie” 1990 sau 1991. Niciodată nu a fost despre “Când” cât a fost despre “Cine” mi-a ieșit în Cale! Începând de atunci, din Octombrie 16, 1990, ‘timpul’ parcă și-a pierdut complet relevanța pentru mine. Se măsoară în adâncimi, atât. Am fost la Program. Nu știam că era “primul” cu Shri Mataji pentru intreaga Românie. Cum am pătruns in Sala Palatului, m-a cuprins imediat atâta bucurie pură, efervescentă, de copil! Fără nici un motiv! Era o stare interioară care parcă îmi cânta și chicotea prin toți porii! Cineva/ceva din mine se aștepta să primească un Cadou Minunat. Stia. Așa simțeam dar nu înțelegeam. Mi-am găsit soțul în Sală, apoi colegii și prietenii (invitasem multișori de la universitate) și le-am declarat că am o stare de bucurie zglobie inexplicabilă. În fapt, pe-atunci Bucuria era un bun rar și scump la români. Apoi, pe plan personal (familial) treceam prin multe teste. Deci nu era ceva ‘obișnuit’.

Dar chiar înainte de a intra in Sala Palatului am trecut prin propriile mele conditionări pe care a trebuit să le înfrunt. Am ajuns chiar la buza momentului când “trebuia să înceapă“. Cu intârziere, pe fugă de la servici, când am ajuns am văzut cozi groase, întinse pe zeci de metri, atat de multi oameni veniseră încât am simtit disperarea că “O pierd” din nou! Logic, nu aveam cum să fiu înăuntru la timp, ce să fac?! Firea mea era corectă, nu mă imaginam să sar peste toată marea aceea de oameni, nu era corect! În același timp știam că acel Căutător din mine, Copilul care vorbea cu Dumnezeu, așteptase “o viață” pentru această Intâlnire!! Nu puteam să o ratez! Ce am facut? M-am îndepartat de intrarea principală, m-am dus pe partea laterală, unde se află biserica Kretulescu și cred că m-am aseșezat pe niște trepte. Mi-am ridicat privirea și am văzut geamul de la “camera actorilor”, unde am văzut-o pe Shri Mataji din spate. Se pieptăna. Nu știu cum de am recunoscut-O căci îi văzusem numai chipul din fotografie și poster. Atunci m-am rugat la Dumneaei spontan, ca la Dumnezeu: “Nu știu Cine Ești, dar te rog mult, ajută-mă să intru la program, vreau să te văd și să te ascult, te rog mult ajuta-mă!!”. Apoi cu o determinare spontană și de neclintit, am mers hotărât spre intrare, printre rândurile de oameni cu inima bătând și cu rușinea aproape explodând în mine, m-am trezit in față unde erau paznicii și i-am întrebat :” Vă rog cât costă biletul”. Răspunsul a venit: ” Nu costă nimic. Intrați, e gratis.” Am facut pasul cel “mare”, așteptând să se ia cineva de mine, dar totul era senin, oamenii linistiți, am trecut ca o briză peste fereastra larg deschisă si îmbietoare de la casa părintească. Mulțumesc!!!

Lizuca o descoperă pe Shri Adi Shakti

Apoi a inceput programul cu prezentatorii și am observat un baner lung pe care scria “Shri Adi Shakti – Welcome to Romania”, așa ceva. M-a izbit și m-a trezit!

Shri Adi Shakti? Stiam din tratatele de yoga și literatura hindusă ce înseamnă “Adi Shakti”. Zeița Supremă. Puterea Primordială. Energia din care Creația izvorăște. Asta știam. Ce nu înțelegeam era cum Vine Ea in România?! Întrebarea aceasta îmi acaparase focusul complet. Tot ce au prezentat la început alți Sahaja Yoghini nu am priceput. Absolut nimic. Nu m-a “mișcat”, nu m-a interesat. Așteptam Ceva de la Cineva, pentru Sufletul meu. Vroiam “Răspunsul”!

Shri Mataji a sosit și întreaga Sală (plină ochi și cu oameni așezati direct pe trepte) s-a ridicat în picioare. Instinctiv, un val de respect ne-a străbătut pe toti! Nu mai știu exact dacă organizatorii au salutat-o pe Shri Mataji ca “Shri Adi Shakti”, dar foarte repede s-a împământenit realizarea în mine, că se pune “egal” între Shri Mataji și Shri Adi Shakti. Pană atunci eram “Toma necredinciosul”, neîncrezătoare și sarcastică despre atribuțiile “mărețe” ale oricui. Dealtfel cu mai puțin de un an în urmă ieșisem in stradă cu generația mea de “decreței” să înlăturăm un dictator, demagog, asupritor. Eram cu adevărat alergică la orice ‘impus’ sau la orice se erija a fi “deasupra” oamenilor. Iubirea de Oameni și Protecția lor instinctivă făceau parte din DNA-ul meu. Si totuși, a venit ca o veste de demult așteptată și ca o răsuflare de ușurare profundă, din rărunchii sufletului, să știu că “Shri Adi Shakti a sosit in România, este acum printre noi.” O uimire dulce (cum i se intâmplase Lizucăi din “Dumbrava Minunată“) mă cuprinse.

Shri Adi Shakti este Sfântul Duh?

Când a inceput Shri Mataji să vorbească parcă toate baierele sufletului meu s-au descătușat. Am ințeles că tot mesajul era prețios și clar destinat mie. Era tot ce așteptasem de când am venit pe lume. A vorbit despre Iisus Cristos cum nimeni nu mi-a vorbit, nici un preot nu mă “mișcase” pană atunci (și ascultasem “pe cei mai ce”), mi-a vorbit de vinovăție și lacrimile curgeau șiroaie pe obrazul meu, mi-a vorbit despre iubire și despre țară, despre respectul față de țara mea și tradițiile ei în tot ce au etern și valoros, asta e tot ce-mi amintesc. Nu am simțit atunci vibrațiile răcoroase după Experiența Realizării Sinelui de trezire completă a energiei Kundalini – dar soțul meu le simțise clar. Și el era foarte “mișcat”.

Ultima Realizare-cadou-învățătură spirituală primită în acea seară de la Shri Mataji: ne-a spus ca Shri Adi Shakti este Duhul Sfânt, iar Kundalini este Duhul Sfânt din noi înșine. Este ce am auzit de la Shri Mataji direct, în fapt nici nu mai ascultam traducatorii, observasem jocul greșelilor și nu vroiam să fiu “pierdută în traducerea din limba engleza” când de fapt fiecare cuvânt spus de Shri Mataji avea claritate de cleștar în mine, în limba română. Eram departe-aproape de Shri Mataji cu atenția absolut însetată de Absolut. Ascultam, nu cu sufletul la gură .. ci la ureche. La propriu. Si cumva, improbabil cum sună, experiența mea a fost că Shri Mataji a venit ca să îmi spună mie, Totul.

Shri Mataji este Mama

Programul s-a terminat. Nu vroiam să plec nici eu nici mulți alții. Shri Mataji ne indemnase să îi contactăm pe Sahaja Yoghini și așa am făcut. Din prima convorbire cu cațiva tineri “yoghini” mi-am dat seama că erau și ei “nou născuți”, nu păreau “înțelepți” și nici atenți la “setea mea” iar eu nu îmi doream “decât pe Shri Mataji”. Mi-au spus că va pleca din România, ei rămân. Profund dezamagită de răspunsul lor, am plecat și eu. Dar nu am iesit din Sala înainte de a mai avea o Realizare: Shri Mataji devenise “a mea”. Cum mi-am dat seama?! in Sala erau mii de persoane așa că pe culoarele către ieșire, eram nevoiți să stăm foarte aproape unii de alții. O doamnă din fața mea s-a exprimat ireverențios despre Shri Mataji. Deși eram rezervată din fire și “bine-crescută” de fel, am țâșnit în apărarea lui Shri Mataji, de parcă propria Mamă imi fusese atacată. Fără cuvinte dure, desigur, însă cu patos, m-am poziționat total și neechivoc de partea lui Shri Mataji și a respectului pe care îl merita din partea noastră, a românilor cărora li se adresase cu atâta dragoste și răbdare în acea seară. Această atitudine manifest protectivă față de cineva complet “nou în viața mea” m-a luat și pe mine complet prin surprindere! Doamna a tăcut. Ne-am risipit cu toții pe străzi și în noapte.

Apoi am început să reintru în “normalitatea” gri.. Dar dorul de Shri Mataji rămăsese viu … O chema .. și mocnea (ne) răbdător pentru “Din nou, mai mult, mai adânc, permanent”.

Adio lui Guru fals și Așezarea către Adevăr

Curând dupa programul cu Shri Mataji s-a anunțat reinceperea cursurilor de Hatha Yoga. Mi-am spus să ii mai dau o șansă, măcar să mă lămuresc “ce și cum”. Zis și făcut, ajung acolo, eram cu totii in fața clădirii, așteptam să se deschidă intrarea. Am observat lângă mine că era și Greg B. (gurul tantric) care stătea de vorbă cu un grup de discipoli. Îl intrebau despre programul lui Shri Mataji, dacă a fost acolo și ce părere are, cât este Shri Mataji de dezvoltată spiritual. El a răspuns că participase la program și că intr-adevar Shri Mataji are chakra Swadhisthana foarte dezvoltată, din ce imi aduc aminte. Însă doar chakrele “joase” sunt dezvoltate. Altii au spus că nu au simtit nimic din briza răcoroasă, după experimentul Realizării Sinelui. Nu creadeau că era ceva posibil sau real. Atunci din nou m-am surprins pe mine insămi: am intervenit in discutie! Le-am spus că soțul meu a simtit foarte clar briza răcoroasă, și altii la fel. Eu nu am simțit-o asa dar experiența mea spirituală a fost extrem de puternică, nu am nici o indoială in Shri Mataji ca invățător spiritual. Scurt după aceea s-a deschis intrarea la Sală, am intrat cu toții. Si m-am uitat in jur, totul era nefiresc de străin și de “gresit” pentru mine. În cateva secunde am decis să plec. Definitiv. Era acea claritate interioră pe care am mai intâlnit-o de multe ori in viată, ești la o răscruce, și STII ce ai de făcut. Compasul din interior (dharma = simtul moral innăscut, impreună cu Hamsa = discernământul divin) indică Direcția. Chiar dacă te intoarce de la un drum ce apare “neted” căci a fost bătătorit de mulți alții și te duce prin ce par a fi mărăcini și incercări, intotdeauna te scoate la Liman și te aduce Acasă.

Acasă

Lunile trec și suntem in primăvara lui 1991. Într-o zi, după servici, decid să ies din metrou la Piata Romană. In acele zile văd un domn, vindea mărțișoare (era in preajma Mărțisorului).. Tin minte că avea o geacă neagră de piele și o insignă Mică. Dar chipul de pe insignă mi s-a părut atâta de mare și de luminos, mă chema! Am intrat brusc in vorbă. Am fost abruptă, aproape nepoliticoasă. Eram atâta de insetată și nu mai admiteam compromisuri. Mi-a spus să vin la Sala unde țineau programe de Sahaja Yoga. Fericită: “Vine și Shri Mataji ???” “Nu”
Iarăși era să .. dar nu! M-am revoltat impotriva oricărei chemări dezertoare și am fost la Program in Bucuresti, Tehnic Club cred că se numea. Am nimerit programul de avansați. Tot timpul meditației, casetei cu muzică, explicațiilor, mantrelor am retrăit bucuria inexplicabilă, abundentă, având ca sursă interiorul meu. Ce simțeam: prezența ingerilor printre noi, iubirea de oameni in noi, fiecare e aproapele tău caci e una cu tine și totul era trăire. Nici o vorbă goală. De fapt nu s-a vorbit pe tema asta. Aceasta era “printre rânduri”, în simțire.
Cel mai “penibil” era că din capul meu curgeau șiroaie de vălurele reci, peste față, pe spate, și totul era real și eu vorbeam cu ceilalți și râdeam, glumeam, întrebam, iar prezența fizică, imposibil de negat a “pârâiașelor” răcoroase izvorând din fontanela mea și șiroind invizibil prin tâmple și pe obraji, nu vroia să înceteze. Bineînțeles că jenată fiind, îmi mai ștergeam fruntea și fața dar nu era nici transpirație, nimic ‘fizic’ însă era Real. Doar fluid vesel, răcoros, semnul Duhului Sfânt ce-și alesese locul acela ca fiind cămin al mărturiei Sale. Si era o simplă sală veche, cu scaune ce scârțâiau, cu oameni tineri și în vârstă, normali, diverși. Oameni. Frați. Semeni.
~~~~
Mesajul meu: Veniți să aflați dacă adevărul meu nu este cumva și adevărul vostru. Dacă bucuria mea nu este cumva bucuria noastră. Dacă nu cumva aici veți descoperi Sinele vostru, așteptându-vă.

Cu multă dragoste,
Ioana

PS Și eu vă aștept.

Picături Răcoritoare

Gratiela – Povestea mea cu Sahaja Yoga
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ioana – Cum să O / Te descriu ?! (Poem Născut in Zbor din Eter)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ioana – Adevăruri Interioare cu Duh Sfânt
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(video) – Intro la Chakre si Energia Kundalin – ABC Yoga Spontană
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 (video) – Bunica face Yoga, Meditează si Iartă