Le sunt recunoscatoare parintilor mei pentru felul in care ne-au crescut, pe mine si pe fratele meu. Provin dintr-o familie modesta, ca marea majoritate a familiilor acelor vremuri. Ne lipseau multe, dar niciodata dragostea parintilor mei. Chiar si atunci cand erau severi… Nu eram pedepsiti pentru nazdravaniile pe care le faceam ci doar daca minteam despre ele. Ne-au invatat sa fim corecti, muncitori, onesti. Nu tin minte sa ne fi vorbit vreodata despre Dumnezeu, nu mergeam la biserica decat la nunti si botezuri, petreceam de Paste si de Craciun, dar nu in sens religios, ci doar traditional. Nu am avut o educatie religioasa iar Dumnezeu era o “ipoteza de care nu aveam nevoie” pentru a trai in Romania socialista. Eram suprasaturata de propaganda comunista iar biserica nu mi se parea a avea o pozitie diferita. Incercam sa descopar sensul vietii citind foarte mult, doar pentru a descoperii ca am si mai multe intrebari nelamurite si presupuneam ca Divinitatea era un doar un mit. Am fost fascinata de mitologia greaca asa ca religia ortodoxa mi se parea o nejustificata limitare.

Am fost foarte uimita atunci cand fratele meu, cu 3 ani mai mare decat mine si cu preocupari care nu se intersectau cu ale mele, mi-a cerut sa vin cu el la un curs de yoga. Nu exista precedent pentru asa ceva, de obicei evita cu grija sa ma includa in activitatile lui extrafamiliale. Eram atat de intrigata ca vrea sa merg cu el undeva incat am acceptat imediat. Tot ce stiam despre yoga atunci era legat de pozitii ciudate si dificile, asa l-am intrebat doar daca trebuie sa am echipament de sport… A fost foarte amuzat!

Asa am ajuns la prima prezentare a Sahaja Yoga, interesata nu de divinitate, ci de acel eveniment la care fratele meu a simtit nevoia sa ma cheme. De departe, acesta este cel mai mare bine pe care mi l-a facut. In scurta vreme informatiile pe care le primeam provocau in mine trairi care surclasau orice alta traire avuta anterior. Desi era doar un prim contact cu filozofia indiana reala, nu literara, cu concepte si termeni, cu insusi faptul ca instinctiv eram in cautarea divinitatii, lucrurile prindeau contur si sens, pur si simplu stiam ca acesta trebuie sa fie Adevarul.

Ca si cum formatia mea de economist ar fi avut nevoie de argumente pragmatice, aproape de finalul prezentarii Dl Costian, cel care tinea prelegerea in acea seara si pe care il consider un al doilea tata, ne-a spus:

1. Accesul la Divinitate trebuie sa fie spiritual, nu poate fi restrictionat de conditia fizica a cuiva. Dorinta profunda, pura, de a ajunge la Dumnezeu trebuie sa fie calea. O persoana intr-un scaun cu rotile trebuie sa aibe aceleasi sanse ca oricare alta. Introspectie, meditatie, nu gimnastica!
2. Dumnezeu nu cere bani. Niciodata! Banii sunt un concept fara valoare pentru Divinitate ( ce alt exemplu mai bun pentru ortodocsi decat Isus Cristos) iar cei care va cer bani sunt falsi guru ( adica oameni de afaceri, nu sfinti).

Argumente de necombatut…A urmat experienta Realizarii Sinelui asa ca am avut si confirmarea fizica a teoriei prezentate pana atunci.Nu am simtit cum a trecut timpul. Atata bucurie, atata caldura, atata fericire… Nu stiu cand oamenii din acea sala, pe care ii vedeam atunci pentru prima data, mi-au devenit initial prieteni si apoi familie.

La sfarsitul prelegerii Dl Costian a propus sa cantam niste cantece si fara nici o ezitare m-am alaturat corului spontan format si m-am trezit cantand din toata inima un cantec pe care nu il cunosteam, intr-o limba pe care nu o cunosteam, cu o bucurie pe care nu o mai cunoscusem.

Am plecat cu greu spre casa, parca dorind sa prelungim cat mai mult acea stare de beatitudine, si asta se intampla de fiecare data la sfarsitul cursurilor.

In urmatorii 30 de ani am trecut prin incercari foarte grele, poate ca multi altii, dar niciodata nu m-am indoit de natura divina a lui Shri Mataji . Niciodata!Este imposibil sa nu simti adevarul invataturilor domniei sale, dragostea absoluta pentru umanitate, chiar si atunci cand trebuie sa fie severa. Si nu in ultimul rand, umorul cu care ne “preda “ aceste lectii.

Am avut norocul sa cant pe o scena (tot intr-un cor spontan) la un program public tinut de Shri Mataji in Budapesta, si tot ce mai tin minte din acea seara este ca m-am simtit ca un inger.

Asa cum sper sa simtiti si voi intr-o zi, cat de curand!

Carmen imi este prietena de o viata si “familie”. Ne-am crescut fetitele ca fiind “surioare” cand eram in Romania; a trecut printr-o incercare grea si sotul si cu mine ne-am dorit tare mult sa o aducem langa noi; acuma vreo 20 de ani.. dar Dumnezeu stie mai bine si ne-a reintregit in Canada intr-un mod spectaculos de simplu si miraculos. Ramanem “familie” oriunde suntem si aceste marturii mi-au uns sufletul, caci o simt pe Carmen “inger”.

Picaturi Racoritoare

Gratiela – Povestea mea cu Sahaja Yoga
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ioana – Cum sa O / Te descriu ?! (Poem Nascut in Zbor din Eter)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ioana – Adevaruri Interioare cu Duh Sfant
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(video) – Intro la Chakre si Energia Kundalin – ABC Yoga Spontana
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 (video) – Bunica face Yoga, Mediteaza si Iarta